Videografia este arta de a scrie cu lumină și sunet.
    Sunt Nicolas Railovsky, Basarabeanul îndrăgostit de oameni, de tot ce mă înconjoară și poate fi prins în obiectiv. Îmi place să adun emoții, să le admir, să le răscolesc de mii de ori și să cred că am găsit modul prin care pot opri timpul în loc. Oamenii, în pofida grijilor pe care le poartă zi de zi, ascund în ei o comoară considerabilă de emoții frumoase și devine impresionant când te lasă să le descoperi și să le imortalizezi pentru totdeauna.
    De multe ori mă gândesc la cât de sinceră și armonioasă este viața din filmele romantice și ce-ar fi dacă cumva realitatea de aici s-ar schimba cu momentele de acolo. Cel mai mult îmi place să surprind emoțiile familiei pe care Dumnezeu mi-a dăruit-o cu mână largă. Am cea mai frumoasă soție din lume. Iar zâmbetul ei de fiecare dată mă face să mă simt ca la 20 de ani. Sunt înnebunit de privirile ei jucăușe, brațele calde și prăjiturile gustoase. O ador, ea mi-a dăruit 4 copii, care fac multă sărbătoare în casă.
    Acum suntem la București, vă invit să ne cunoaștem, cât încă mai am accentul de Basarabean :)

Prea multe evenimente și prea multe emoții trăite într-o singură călătorie de câteva zile. Mi-ar fi dificil să le înșir pe toate, probabil că mi-aș pierde și consecvența nici coerentă nu aș putea fi. Cert este că am venit la ceva necunoscut și pregătiți să ne distrăm de toate lucrurile puse la dispoziție. O astfel de călătorie nu este pentru cei cărora le plac hotelurile de 4/5* ( deși este unul de 4*) sau să stea în piscină fără să atingă nisipul, nici pentru cei care nu sunt interesați de povești și „sălbăticie” :) Poate mă caracterizează faptul că îmi place să văd partea frumoasă a lucrurilor, să-mi exprim bucurie și mulțumirea trăite în diferite contexte, așa că tot ce vă voi povesti va fi prin filtrele unor ochelari roz și vă invit să-i purtați și voi pentru câteva clipe cât veți privi acest filmuleț. Într-o astfel de călătorie deși epuizantă atât pentru părinți care sunt nevoiți pe alocuri să-și care pruncii cât și pentru copii în sine să poată face față întregii experiențe, poți avea parte de lucruri inedite, precum o faună și vegetație naturală, neatinsă de om, până și plaja este neatinsă, iar nisipul deși ne afânat este moale, curat și cel mai fin. Curioși erau nu doar copii să vadă Șacali pe viu, pui de lebede (și să înțelegem de ce i se spunea rățușca cea urâtă în poveste :) ), pelicani și modul în care ei se hrănesc, cum stau la uscat Cormoranii, să plutești printre Nuferi și tuneluri create pe unele brațe ale Dunării... atâtea și atâtea lucruri noi... Pentru o organizare mai amplă vă sfătuim să luați legătura direct cu unii localnici ( vă putem da contacte) pentru că acolo nu ai acces direct cu mașina, să aveți parte de buni povestitori și îndrumați ce și unde ați putea vedea cele mai frumoase și neobișnuite locuri. Cât de mult muncesc oamenii de acolo îți poți imagina doar fiind printre ei, cel puțin însoțitorul nostru nu l-am văzut nici dormind și nici mâncând, dar totodată atâta satisfacție au să-ți povestească despre orice detaliu, să se asigure că beneficiezi de tot ce ai nevoie și încă un strop în plus. Aici oamenii nu au așteptări ei știu să ofere, sunt dispuși să împartă cu fiecare, amintiri, bogăția și frumusețea locurilor.

 

Ca și familie avem un lucru ce ne reprezintă, când cineva testează ceva nou sau vizitează ceva diferit și rămâne mulțumit avem o plăcere de a merge cu toții acolo pentru a intensifica sentimentul. Deci, după ce am fost la o locație cu ceva filmări, ghiciți: următorul weekend eram cu toții acolo 😂😂😂
Deși datele meteo nu preziceau o zi prietenoasă, nu ne-am dat bătuți. Ne-am pregătit o geantă plină cu haine de schimb, și alta cu încălțăminte de ploaie, umbrele pentru fiecare. Eram pregătiți de aventură, pentru o distracție prin bălți și noroi 🙃 nu a fost să fie 😜 am avut parte de o zi superbă cu mult soare și un cer plin de nori uriași.

 

Exact cu o zi înainte de carantină am evadat cu toții într-o pădure ca să-și etaleze fiecare darurile artisitice ;)  

 

La începutul căsniciei am stabilit valorile familiei noastre și am formulat mai multe principii după care să ne ghidăm tot restul vieții. O premiză era să avem o familie mare cu maxim 10 copii. Ne-am promis unul altuia că întotdeauna pe primul loc va fi relația noastră, apoi copiii. Așa se face că ne planificăm periodic să avem timp doar noi doi. Recunosc, nu a fost ușor să trec în fața camerei, pentru ”nemurire” am acceptat provocarea.