Videografia este arta de a scrie cu lumină și sunet.
Sunt Nicolas Railovsky, Basarabeanul îndrăgostit de oameni, de tot ce mă înconjoară și poate fi prins în obiectiv. Îmi place să adun emoții, să le admir, să le răscolesc de mii de ori și să cred că am găsit modul prin care pot opri timpul în loc. Oamenii, în pofida grijilor pe care le poartă zi de zi, ascund în ei o comoară considerabilă de emoții frumoase și devine impresionant când te lasă să le descoperi și să le imortalizezi pentru totdeauna.
De multe ori mă gândesc la cât de sinceră și armonioasă este viața din filmele romantice și ce-ar fi dacă cumva realitatea de aici s-ar schimba cu momentele de acolo. Cel mai mult îmi place să surprind emoțiile familiei pe care Dumnezeu mi-a dăruit-o cu mână largă. Am cea mai frumoasă soție din lume. Iar zâmbetul ei de fiecare dată mă face să mă simt ca la 20 de ani. Sunt înnebunit de privirile ei jucăușe, brațele calde și prăjiturile gustoase. O ador, ea mi-a dăruit 4 copii, care fac multă sărbătoare în casă.
Acum suntem la București, vă invit să ne cunoaștem, cât încă mai am accentul de Basarabean :)
Voi nu aveți minte!
Așa ne-au răspuns la bună ziua niște drumeți în timp ce urcam spre vârful Toaca. Noi ca de obicei nu ne facem mari planuri când plecam de acasă, așa că ne-a venit ideea adhoc să urcăm un vărf de munte fără să ne gandim prea mult dacă suntem în stare și dacă ar fi necesar un echipament special. De la poalele muntelui eram nebuni în ochii altor oameni dar noi ne-am prins de asta abia când a început drumul cu ghiață și zăpadă. Da, nu avem minte și suntem nebuni :))
O viață fără aventuri este o viață fără amintiri !
Aceste imagini sunt absolut naturale. Nu ne-am dus la Viscri să facem acest video, camera este mereu cu mine pentru a suprinde clipe din viața familiei. Am intrat în acea biserică și am început să ne rugăm.
Nu sunt perfect. Mă încearcă în această perioadă extrem de dificilă o mulțime de sentimente. Știu că cea mai bună atitudine a inimii pe care trebuie să o am este să adopt o inimă mulțumitoare pentru toate lucrurile de care am parte. Știu că nu sună logic chiar e paradoxal. Dacă am astăzi încă mintea întreagă, dacă mai pot zâmbi, dacă mă mai pot bucura de viață se datorează acestui paradox pe care nu l-am descoperit eu, se găsește în Biblie ”știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.” Romani 8:28-30
O iubesc nu pentru că mi-a dăruit patru copii sau că este înțeleaptă, puternică sau frumoasă, o iubesc pentru că este un dar minunat de la Dumnezeu pe care nu-l merit. Acum 15 ani am spus un DA pe care abia de l-am auzit eu, emoțiile îmi înecau graiul. Credeam cu toată ființa că ne așteaptă o viață extraordinară împreună. Pe de altă parte acum înțeleg că nici pe departe nu bănuiam cât de greu urma să ne fie. Din fericire am reușit să depășim toate obstacolele. Acum suntem doar niște adolescenți în relația noastră, știm că urmează o grămadă de aventuri și multe alte provocări. Indiferent cum va fi știm că va fi bine (vorba cântărețului 😉 ) datorită experienței acumulate și că ne iubim mult? Posibil că ne va ajuta și asta dar noi ne încredem în Domnul. Mulțumim tuturor care au acceptat provocarea să filmeze un mic video pentru noi.
La începutul căsniciei am stabilit valorile familiei noastre și am formulat mai multe principii după care să ne ghidăm tot restul vieții. O premisă era să avem o familie mare cu maxim 10 copii. Ne-am promis unul altuia că întotdeauna pe primul loc va fi relația noastră, apoi copiii. Așa se face că ne planificăm periodic să avem timp doar noi doi. Recunosc, nu a fost ușor să trec în fața camerei, pentru ”nemurire” am acceptat provocarea.
Am combinat ploaia de stele cu ziua lui Rafael, a fost o relaxare pentru toți. Elisei acum câteva săptămâni a stat la munte să vadă măcar o stea căzătoare și nu a reușit, erau probabil înghețate 😁 iar el a rămas cu dorințele înghețate 🤦‍♀️ prin urmare era nevoie de o ploaie de stele :) Adevărul este că pentru cei ce locuiesc în București a fost mai degrabă o ploaie de avioane deși am căutat un loc ascuns de luminile orașului. Pentru doritori, mai puteți urmări și în această seara sau vă planificați la anul 😜
Dacă copiilor le plac poveștile atunci această vizită le va plăcea, fiecare sat și căsuță au istoria lor, iar noi am găsit acest loc foarte amuzant și distractiv. Ne-am plimbat din casă în casă și am încercat să ne imaginăm, înscenăm povești, copiii au intrat foarte repede în rol, rămânând curioși până la sfârșit. Evident că nouă ne-a plăcut cel mai mult Sfântu Gheorghe 🤪🤩 subiectivă fiind treaba, dar cel mai amuzant lucru pe care l-am descoperit au fost vesela de lut, care se folosesc și în prezent, iar noi chiar mâncasem din ele fără să ne dăm seama că sunt tradiționale acelei zone. Abia atunci mi-a făcut și mie clik de ce doamna car ne-a servit a scos atunci bolurile atât de mândră de pe raft. Momentul cu leagănul a fost emoționant, copiii au prins încă de o ocazie de a mai cere o surioară, iar eu l-am găsit foarte practic. Deja știu la următorul bebe ce-mi doresc 😂😂 Și în ultimă instanță când călătorești mai mult de 5 ore alături de niște creaturi gălăgioase, un astfel de popas sigur le va stoarce toată energia, asigurându-ți o călătorie liniștită sorbindu-ți cafeaua și moțăind amintiri :)
Prea multe evenimente și prea multe emoții trăite într-o singură călătorie de câteva zile. Mi-ar fi dificil să le înșir pe toate, probabil că mi-aș pierde și consecvența nici coerentă nu aș putea fi. Cert este că am venit la ceva necunoscut și pregătiți să ne distrăm de toate lucrurile puse la dispoziție. O astfel de călătorie nu este pentru cei cărora le plac hotelurile de 4/5* ( deși este unul de 4*) sau să stea în piscină fără să atingă nisipul, nici pentru cei care nu sunt interesați de povești și „sălbăticie” :) Poate mă caracterizează faptul că îmi place să văd partea frumoasă a lucrurilor, să-mi exprim bucurie și mulțumirea trăite în diferite contexte, așa că tot ce vă voi povesti va fi prin filtrele unor ochelari roz și vă invit să-i purtați și voi pentru câteva clipe cât veți privi acest filmuleț. Într-o astfel de călătorie deși epuizantă atât pentru părinți care sunt nevoiți pe alocuri să-și care pruncii cât și pentru copii în sine să poată face față întregii experiențe, poți avea parte de lucruri inedite, precum o faună și vegetație naturală, neatinsă de om, până și plaja este neatinsă, iar nisipul deși ne afânat este moale, curat și cel mai fin. Curioși erau nu doar copii să vadă Șacali pe viu, pui de lebede (și să înțelegem de ce i se spunea rățușca cea urâtă în poveste :) ), pelicani și modul în care ei se hrănesc, cum stau la uscat Cormoranii, să plutești printre Nuferi și tuneluri create pe unele brațe ale Dunării... atâtea și atâtea lucruri noi... Pentru o organizare mai amplă vă sfătuim să luați legătura direct cu unii localnici ( vă putem da contacte) pentru că acolo nu ai acces direct cu mașina, să aveți parte de buni povestitori și îndrumați ce și unde ați putea vedea cele mai frumoase și neobișnuite locuri. Cât de mult muncesc oamenii de acolo îți poți imagina doar fiind printre ei, cel puțin însoțitorul nostru nu l-am văzut nici dormind și nici mâncând, dar totodată atâta satisfacție au să-ți povestească despre orice detaliu, să se asigure că beneficiezi de tot ce ai nevoie și încă un strop în plus. Aici oamenii nu au așteptări ei știu să ofere, sunt dispuși să împartă cu fiecare, amintiri, bogăția și frumusețea locurilor.